vineri, 3 aprilie 2009

Frumusetea din jurul nostru

Lucrurile din jurul nostru nu se vor schimba radical, dar se poate schimba perspectiva noastra asupra lumii. Frumusetea lumii nu este un atribut intrinsec al materiei. E un raport intre lume si sensibilitatea noastra, acea sensibilitate care tine de structura corpului si a sufletului nostru. Si nu ma refer numai la frumusetea lumii vazute, ci si la frumusetea spirituala. Poate daca n-am fi trait intr-o lume in care oamenii stau cu ochii lipiti de ecranul calculatorului ore in sir in loc sa priveasca cerul, poate ca am fi fost mai buni. Ne miscam de dimineata pana seara intr-un univers artificial, infectat de trivialitate. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda norii, pamantul, marea si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Simturile, ideile, imaginatia incep sa dispara. Solutie? Sa ne dam seama de gravitatea primejdiei, sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi. Sa nu ne pierdem buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu putem ignora gropile din Bucuresti, praful, modelele ideologice, demagogia, coruptia, dar putem sa ne facem timp pt prietenie, putem sa inregistram inocenta unui suras, farmecul tacut al unui colt de strada. De ce sa ne epuizam doua treimi din metabolismul nostru mental in nervi de conjunctura? Fiecare om traieste in lumea lui. E o problema de perceptie. Eu vreau sa vad o lume mai frumoasa decat cea reala. Nu vreau sa vad o lume mai urata si mai neagra decat realitatea, sa pun sub lupa toate aspectele negative sau sa aleg din realitatea existenta numai uratul. Omenirea a castigat intotdeauna cand s-a indreptat spre Frumos si spre Armonie. In schimb, cand a ales violenta, agresivitatea...Intr-o povestire orientala, pictorul chinez Wang-Fo este acuzat de minciuna pt ca lumea schitata in stampele lui este mult mai frumoasa decat cea reala. Este condamnat la moarte si...ceea ce se intampla este o alta poveste.

Lumea aceasta ar fi un loc mai bun daca oamenii s-ar purta cu mai multa blandete unii fata de altii. Daca am fi incurajati si am primi un zambet in loc de o palma. Daca cineva te loveste cu rigla peste maini cand inveti sa canti la pian, o sa te raneasca si o sa te faca sa urasti pianul si solfegiile. Dar daca cineva te incurajeaza si iti spune ca e bine, chiar daca nu este exceptional, capeti curaj si teama dispare. Asa vad eu iubirea: un exercitiu constant.

Cred ca atat timp cat sunt sanatoasa depinde de mine in fiecare clipa cum hotarasc sa-mi traiesc viata. Eu vreau sa cunosc, sa ma bucur, sa impartasesc, sa ascult, sa inteleg, sa daruiesc, sa citesc, sa vad. Nu-mi place atitudinea asta de "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul". Pt bunastarea mea psihica nu vreau sa ma plang constant de locul in care traiesc, de conditiile de la locul de munca. Cred ca este la indemna noastra sa schimbam asta. Dar fiecare cu solutiile lui. Eu aleg sa fiu bine sau prost dispusa. Unii percep starea mea ca pe o naivitate. Dar sunt naiva cand cred ca sunt multe lucruri minunate in lumea asta? Suntem prea ocupati sa urmam programul zilnic si nu le mai vedem, desi sunt chiar in fata noastra. Fiecare are o problema, e stresat, e nervos. As vrea sa-i scot din starea asta, sa ii fac sa se simta mai bine, sa le readuc zambetul pe buze. Cateodata reusesc lucrul asta si asta ma face sa cred ca procedez corect.

Cand cineva incearca sa va taie aripile in timpul zborului, construiti-va aripi noi dintr-un material rezistent la orice fel de unealta si continuati-va zborul...spre locuri unde Frumosul si Armonia sunt Rege si Regina :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu